Potrivit
articolului 323 din Codul penal: „Folosirea
unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în
vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la
3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2
ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată”.
În semnificaţia sa cea mai largă, prin „fals”
se înţelege orice denaturare a adevărului; orice manoperă, orice procedeu folosit
de o persoană pentru a induce în eroare o altă persoană constituie – în acest
înţeles larg – un fals. Pentru a apăra integritatea materială şi de conţinut a
înscrisurilor şi, implicit, pentru a ocroti încrederea publică în valoarea lor
probatorie legea penală incriminează, sub denumirea de fals, orice acţiune de
contrafacere sau alterare a acestora.
Diferitele
specii de fals în înscrisuri – falsul material în înscrisuri oficiale, falsul
intelectual şi falsul în înscrisuri sub semnătură privată – nu sînt, în
realitate, decât acte pregătitoare ale altei infracţiuni: uzul de fals.
Falsificarea
unui înscris oficial sau sub semnătură privată ar fi o acţiune fără sens dacă
nu ar fi comisă în vederea producerii unor consecinţe juridice, prin folosirea
înscrisului falsificat. De aceea – atunci când consecinţele juridice urmărite
prin săvârşirea falsului nu sînt realizate pe calea circulaţiei normale a
înscrisurilor, care nu necesită o nouă manifestare de voinţă culpabilă – fie
falsificatorul însuşi, fie altă persoană interesată recurge, de regulă, la o
acţiune infracţională subsecventă, care nu este alta decât uzul de fals. Falsul
îşi găseşte împlinirea, sub aspectul finalităţii, în uzul de fals, iar uzul de
fals este de neconceput, imposibil, fără săvârşirea prealabilă a falsului.
Întrucât depinde de existenţa prealabilă a falsului, uzul de fals este o
infracţiune corelativă. Cele două activităţi se completează reciproc şi
consecinţa fiecăreia în parte, precum şi amândurora împreună, este subminarea
sentimentului public de încredere în veracitatea înscrisurilor, fără de care
desfăşurarea relaţiilor sociale ar fi grav stânjenită.
