Se afișează postările cu eticheta Corneliu Turianu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Corneliu Turianu. Afișați toate postările

duminică, 22 februarie 2015

"BOMBĂ! Un consilier al lui Klaus Iohannis a fost CONDAMNAT"

Articol preluat de la OBIECTIV.INFO

22 feb, 10:56
Andrei Muraru, consilierul prezidențial pentru relația cu societatea civilă, a fost declarant vinovat de folosirea unor falsuri în privința profesorului universitar Corneliu Turianu.
“Preşedintele României, Klaus Iohannis, are o problemă: târâie în spatele său un consilier, care, pe lângă faptul că este considerat o “cârtiţă” a corupţilor condamnaţi penal Relu Fenechiu şi Tudor Chiuariu, începând de miercuri, 18 februarie a.c., a devenit el însuşi un condamnat, printr-o hotărâre irevocabilă a Tribunalului Bucureşti", scrie ziaristionline.ro.
Andrei Muraru, fost director pe la IICCMER şi ideolog al grupării de extremă stânga “Miliţia Spirituală”, a mistificat realitatea privind cariera profesorului universitar dr. Corneliu Turianu, secretar al Colegiului CNSAS, invocând în fals o funcţie în fostul PCR pe care acesta nu a avut-o.
Muraru a susţinut în scris şi în public, chiar în Jurnalul TVR că îşi bazează aceste afirmaţii, ce s-au dovedit a fi mincinoase, pe documente aflate în Mapa profesională a fostului judecător Corneliu Turianu, de la Ministerul Justiţiei, pe care a şi fluturat-o ca “dovadă” în faţa camerelor TVR.
Operaţiunea de denigrare prin dezinformare neagră era menită să-l determine pe profesorul Corneliu Turianu, prin presiuni mediatice şi psihice, să-şi dea demisia de la CNSAS pentru ca în locul lui să fie instalat chiar fratele geamăn al lui Andrei Muraru, Alexandru Muraru, pe vremea aceea consilier al ministrului penal Tudor Chiuariu.
Toata schema frauduloasă de cumetrie abjectă prin care se urmărea, în principal, infiltrarea “Miliţiei Spirituale” la vârful CNSAS, a dus însă la devoalarea unei alte infracţiuni, care se pedepseşte cu închisoare până la 10 ani: furt calificat de documente cu regim de secretizare specială din Arhiva Ministerului Justiţiei. Este vorba de furtul a 16 Mape profesionale, înfăptuit de Alexandru Muraru, în calitate de funcţionar public, prin abuz în funcţie şi trafic de influenţă, uzând de numele ministrului Tudor Chiuariu. Date din aceste 16 dosare au fost folosite apoi pentru şantaj şi atacuri instrumentate prin intermediul mass-media. Atât Chiuariu cât şi geamănul Muraru, sunt în prezent cercetaţi de organele de anchetă penală (şi) pentru aceste fapte." 

- See more at: http://www.obiectiv.info/incredibil-un-consilier-al-lui-klaus-iohannis-a-fost-condamnat_67047.html#sthash.qTrtI37P.dpuf

vineri, 20 februarie 2015

Consilier prezidenţial condamnat pentru fals cu uz de documente secrete FURATE. Procesul Corneliu Turianu vs Andrei Muraru s-a încheiat cu o sentinţă irevocabilă

Articol preluat de la ZIARISTIONLINE.RO

 “Preşedintele României, Klaus Iohannis, are o problemă: târâie în spatele său un consilier, care, pe lângă faptul că este considerat o “cârtiţă” a corupţilor condamnaţi penal Relu Fenechiu şi Tudor Chiuariu, începând de miercuri, 18 februarie a.c., a devenit el însuşi un condamnat, printr-o hotărâre irevocabilă a Tribunalului Bucureşti (foto mai jos). Deşi pe parcursul procesului a încercat să ameţească instanţa oferind patru adrese pentru citarea sa şi şi-a schimbat avocaţii de mai multe ori, într-un final, actualul consilier prezidenţial pentru relaţia cu societatea civilă şi autorităţile publice nu a mai putut fugi de deznodământ. Andrei Muraru, fost director pe la IICCMER şi ideolog al grupării de extremă stânga “Miliţia Spirituală”, a mistificat realitatea privind cariera profesorului universitar dr. Corneliu Turianu, secretar al Colegiului CNSAS, invocând în fals o funcţie în fostul PCR pe care acesta nu a avut-o. Muraru a susţinut în scris şi în public, chiar în Jurnalul TVR, ajutat de “dieontoloaga” Rodica Culcer, că îşi bazează aceste afirmaţii, ce s-au dovedit a fi mincinoase, pe documente aflate în Mapa profesională a fostului judecător Corneliu Turianu, de la Ministerul Justiţiei, pe care a şi fluturat-o ca “dovadă” în faţa camerelor TVR. Operaţiunea de denigrare prin dezinformare neagră era menită să-l determine pe profesorul Corneliu Turianu, prin presiuni mediatice şi psihice, să-şi dea demisia de la CNSAS pentru ca în locul lui să fie instalat chiar fratele geamăn al lui Andrei Muraru, Alexandru Muraru, pe vremea aceea consilier al ministrului penal Tudor Chiuariu. Toata schema frauduloasă de cumetrie abjectă prin care se urmărea, în principal, infiltrarea “Miliţiei Spirituale” la vârful CNSAS, a dus însă la devoalarea unei alte infracţiuni, care se pedepseşte cu închisoare până la 10 ani: furt calificat de documente cu regim de secretizare specială din Arhiva Ministerului Justiţiei. Este vorba de furtul a 16 Mape profesionale, înfăptuit de Alexandru Muraru, în calitate de funcţionar public, prin abuz în funcţie şi trafic de influenţă, uzând de numele ministrului Tudor Chiuariu. Date din aceste 16 dosare au fost folosite apoi pentru şantaj şi atacuri instrumentate prin intermediul mass-media. Ambii puşcăriabili, atât Chiuariu cât şi geamănul Muraru, sunt în prezent cercetaţi de organele de anchetă penală (şi) pentru aceste fapte. Sentinţa definitivă şi irevocabilă a Tribunalului Bucureşti nu îi va ajuta prea mult. Şi aceasta nu este ultima situaţie ce ţine de trecutul tenebros, reţelar, al familiei Muraru, cu repercusiuni până în prezent dar şi viitor…
Datele problemei, a cărei evoluţie şi rezolvare portalul Ziaristi Online a urmărit-o, întâmplător, de la început, din 2012, până la sfârşitul firesc de zilele acestea, le găsiţi aici:

Justiţia Română merită felicitată!

 
 

sâmbătă, 12 aprilie 2014

Unele „mişculaţii” financiare ale Parlamentului


Discurs parlamentar

„Deunăzi s-a făcut o tentativă de reincludere pe ordinea de zi a iniţiativei legislative privind stabilirea coeficienţilor de salarizare a personalului bugetar, în categoria cărora intră corectări salariale, printre care se numără şi parlamentarii din Senat şi Camera Deputaţilor.
Ceea ce m-a frapat de la bun început a fost atmosfera de şuşoteală, practic de clandestinitate prin care au înţeles unii dintre noi să susţină această iniţiativă, de parcă ar fi vorba de cine ştie ce mare secret de stat pe care nu trebuie să-l afle nimeni.
Eu unul, vă spun sincer, nu înţeleg care este baiul, de ce trebuie să ne ascundem şi, mai ales, de cine? De presă, de electorat? Din contră, această „blătuire” legislativă nu poate decât să dăuneze imaginii publice a Parlamentului României.
Lucrurile sunt cât se poate de clare, cel puţin în ceea ce îi priveşte pe senatori. Şi, cu toate acestea, am auzit niscai voci care, din băncile Senatului, au anunţat indignaţi că se opun „îmbuibării” salariale, de parcă respectivii colegi au fost loviţi brusc de sindromul masochismului patriotard.
Şi nu mă pot opri să fac o paralelă cu cazul preşedintelui cubanez Fidel Castro, care, aflat în vizită oficială undeva în Vest, a tras la cel mai luxos hotel, în schimb, coborând la prânz spre a servi masa, a cerut chelnerilor – fireşte, zâmbind bliţurilor – „fasole fără cârnaţi, că sunt venit pe banii bravului popor cubanez”. Aşa că mai încet cu această falsă „mândrie patriotică”, pentru că, să fiţi siguri, domnilor, nu ne aude nimeni.
Şi atunci, unde este „îmbuibeala”? Este clar că această situaţie, această păguboasă aparenţă, se datorează de fapt inovaţiilor făcute de cei care au întocmit şi au votat Regulamentul Camerei Deputaţilor. Pentru că nu are nici un rost să ne ascundem după degete, s-o spunem limpede: îngrijorarea presei şi a opiniei publice, faţă de unele posibile „mişculaţii” financiare ale parlamentarilor, se datorează exclusiv politicii de forfetare practicată de Camera Deputaţilor.
Presa a tras un cât se poate de bine venit semnal de alarmă privind acest inedit aspect, dar nu a ştiut că, de această plată în devălmăşie, beneficiază doar colegii deputaţi. Concret. Eu, ca senator, primesc doar salariul la care mă refeream. Restul plăţilor, privind chiria Biroului senatorial şi salarizarea dactilografei, a şoferului şi a şefului de cabinet şi – când este cazul – plata hotelului, le face direct Senatul. În cealaltă Cameră, lucrurile stau cu totul altfel. I se pun deputatului în braţe nişte milioane, nu ştiu exact câte, şi se descurcă omul cum poate; îşi plăteşte singur hotelul şi se achită şi faţă de subordonaţi. De aici şi posibilitatea de a se mai merge la „mica înţelegere”, de a mai locui la rude, de a-şi mai angaja vreo nepoată drept dactilografă, ginerele pe post de şofer şi nevasta şef de cabinet. Aceasta, subliniez, în cazul în care semnalele apărute în presă sunt veridice.
Deci, lucrurile stau cu totul altfel în cele două Camere. Şi, deşi este clar în favoarea cui, iată că, în timp ce la deputaţi respectivul proiect de majorare a trecut ca expresul prin haltă, la noi ca la nimeni. Pe de altă parte, se introduce legea pe ordinea de zi aşa, mai pe ascuns, clamăm populisme ieftine, refuzând, cu o încăpăţânare demnă de o cauză mai bună, o eventuală corectare salarială.
În concluzie, cred că adevărata problemă este ca alegătorii noştri să ştie exact cum stau lucrurile.”

(Monitorul Oficial nr. 224 din 23 decembrie 1997, Partea a II-a,
Dezbateri parlamentare, Senatul, Sesiunea I Ordinară)

marți, 5 noiembrie 2013

Profesional, nu datorez mulţumiri nimănui

Unde-s doi... puterea scade

            În anul de graţie 1995, febra pregătirilor forţelor politice pentru propulsarea propriilor candidaţi la Curtea Constituţională a început din timp. Prea din timp. Astfel că unii parlamentari au obosit într-atâta încât în momentul votării n-au mai avut energia necesară ca să ajungă de la bufet la butoane. Campania durase aproape trei luni şi începuse cu propunerea P.N.Ţ.C.D.
            „Biroul de Conducere şi Control a desemnat, joi, pe Corneliu Turianu şi Ion Tudoran Bogdan candidaţi ai P.N.Ţ.C.D pentru funcţia de judecător al Curţii Constituţionale. Corneliu Turianu va fi propus de către grupul parlamentar din Camera Deputaţilor, iar Ion Tudoran Bogdan de către grupul parlamentar din Senat. La 6 iunie 1995 expiră mandatul de trei ani pentru trei judecători din Curtea Constituţională. Preşedintele, Senatul şi Camera Deputaţilor trebuie să desemneze alţi trei judecători. Cele două Camere legislative vor stabili prin vot pe cine desemnează pentru cele două posturi de la Curtea Constituţională. Cei nouă judecători ai Curţii Constituţionale sunt aleşi, câte trei, pentru mandate de 3, 6 şi 9 ani”[1].
            Propunerea este imediat îmbrăţişată şi de alte partide din Opoziţie.
            „Într-un comunicat remis ieri redacţiei noastre, P.L. ´93 anunţă că, pentru unul dintre cele trei posturi de judecători rămase vacante la Curtea Constituţională îl propune şi îl va susţine pe dl. judecător Corneliu Turianu, recomandat de cartea sa de vizită, de înaltă competenţă profesională, de activitatea juridică şi de cea desfăşurată în învăţământul superior. Reamintim că dl. judecător Turianu este doctor în drept, autor a 10 cărţi de specialitate şi a nenumărate articole, activând şi ca profesor la Institutul Naţional pentru Pregătirea şi Perfecţionarea Magistraţilor”[2].
            În urma unei întâlniri la care au participat şi celelalte partide din opoziţie s-a hotărât o acţiune unitară.
            „Concret, s-a convenit ca partidele prezente joi să sprijine un singur candidat pentru Curtea Constituţională”[3].
            Şi mai unitară decât a fost nici că se putea. Candidatul Opoziţiei, cu prea multe partide susţinătoare în spate, s-a aflat în situaţia deloc de invidiat a copilului cu prea multe moaşe. A rămas… candidat.
             „Nu e sigur că dacă ar fi fost ales judecător la Curtea Constituţională domnul Corneliu Turianu ar fi fost lăsat să scoată această (potenţial) respectabilă instituţie de sub influenţa Puterii. Dar nu puterea sau (mai curând) impotenţa Curţii Constituţionale ne interesează aici , ci faptul că domnul Turianu nu s-a ales. Domnia sa, se ştie, a fost decăzut din funcţia de preşedinte al Tribunalului Municipiului Bucureşti deoarece a încercat să separe puterile (cea juridică faţă de cea executivă), mai mult decât este permis de la stăpânire. Era de aşteptat ca, după ce P.N.Ţ.C.D., P.A.C., P.N.L.-C.D. şi P.E.R. l-au propus pentru un loc în C.C., Opoziţia din Camera Deputaţilor să-l susţină. Ce s-a întâmplat, însă, în realitate, vorbeşte de la sine despre lipsa de coordonare ( şi tragem un semnal de alarmă, nu numai atât!) dintre grupurile parlamentare din partea dreaptă a Sălii din Dealul Mitropoliei. Când a fost de votat, din cei 151 de deputaţi ai Opoziţiei, 41 au binevoit să lipsească, având probabil de rezolvat probleme mai importante decât să-şi reprezinte onest alegătorii. Deputaţii P.D., de exemplu, au strălucit, în totalitate, prin absenţă. La fel – deputaţii P.N.L-C.D., partid care, culmea, se numărase printre autorii propunerii candidaturii judecătorului Turianu! Şi unii, şi alţii l-au lăsat de izbelişte, în dispreţul mandatului cu care au fost investiţi şi al interesului politic pe care pretind că îl promovează în aceste condiţii, alegerea domnului Turianu era compromisă (Şansele erau oricum incerte, coaliţia guvernamentală dispunând de 171 de voturi). Dar analiza noastră se cere continuată şi iată de ce: în lipsa celor 41 de opozanţi, domnul Turianu ar fi trebuit să obţină după un calcul teoretic - 110 voturi (151 - 41 = 110). Dar el n-a recoltat decât… 90 de voturi! Adică, mai pe româneşte, 20 de deputaţi ai Opoziţiei au votat pentru domnul Stângu (nume predestinat?), candidatul P.D.S.R. Şi, iată, am ajuns la punctul nevralgic a ceea ce am putea numi Sindromul Turianu. Nu e prima dată când unii membri ai Opoziţiei fac jocul Puterii şi votează aiurea. Ori o fac intenţionat, ceea ce este grav, ori nu îşi dau seama de consecinţele acţiunii lor, ceea ce este la fel de grav. În aceste condiţii, te întrebi cine sunt aceşti oameni şi cine i-a trimis în Parlament? După ştiinţa noastră, există în cadrul C.D.R. un comitet de coordonare a grupurilor parlamentare. Funcţionează acest comitet? Sau nevoia de identitate atât de des invocată de unele partide, este mai presus? De nenumărate ori, preşedintele Convenţiei a chemat la o tactică parlamentară comună, însă unii lideri procedează exact invers. Aceasta să însemne nuanţarea mijloacelor şi a doctrinelor - votarea candidatului Stângu de la P.D.S.R… În acest timp – potrivit unei ştiri de penultimă oră – Serviciul de Pază şi Protocol (plătit cu bani grei din buzunarul populaţiei) a ajutat Ecarisajul să prindă nu mai puţin de 18 câini vagbonzi. Iată binefacerile unui sistem curat constituţional. Muzica!”.[4]

"Unde-s doi... puterea scade", Justiţia la ea acasă. Carte-document, Bucureşti, 1997

 

 



[1] MEDIAFAX, Corneliu Turianu, propus de P.N.Ţ.C.D. pentru Curtea Constituţională, în „Cronica Română” din 25 martie 1995.
[2] Redacţia, Corneliu Turianu susţinut de P.L. ´93, în Cronica Română din 3 aprilie 1995.
[3] Oana Iuraşcu, Opoziţia se dovedeşte şi mai dezbinată, în „Adevarul” din 15 aprilie 1995.
[4] Eugen Şerbănescu, Sindromul Turianu şi câinii vagabonzi, în „România liberă” din 25 mai 1995.

luni, 25 martie 2013

Justiţia şi simbolul blănii de hermină




Ilie Turianu a fost judecător 40 de ani
„Corneliu Turianu, unul dintre cei mai onorabili magistraţi români în viaţă, mi-a povestit că tatăl său, Ilie Turianu, ca judecător în perioada interbelică, purta robă cu guler din blană de hermină.
El şi alţi colegi ai lui, din perioada cea mai glorioasă a României, se mândreau cu acest accesoriu vestimentar. Ştiau că hermina, un mamifer carnivor de talie mică, măcelărit şi ignorat de oameni cu excepţia lui Leonardo Da Vinci care a imortalizat-o într-un portret (realizat la sfârşitul secolului al XV-lea) al Ceciliei Gallerani, iubita lui Lodovico Sforza, duce de Milano, are un obicei. Dacă blana ei se murdăreşte, hermina face tot ce poate ea pentru a se curăţa. Dacă nu reuşeşte, îşi bagă gheruţele în gât şi se omoară. Desuetă şi anacronică, această mică amintire, legată de simbolul blănii de hermină, poate să spulbere speranţa că Justiţia din România ar mai avea resurse să o ia pe drumul cel bun. (…)”
Fragment din Editorialul EVZ.Legătura dintre hermină şi emigrare, Horia Tabacu (din 22 martie 2013)

joi, 28 februarie 2013

Presedintele IICCMER Andrei Muraru, condamnat de Instanta pentru minciuna cu scop de dezinformare si manipulare a opiniei publice in cazul secretarului Colegiului CNSAS, Corneliu Turianu

Hotarare Proces Prof Corneliu Turianu CNSAS - Dan Andrei Muraru IICCMER

INTERVIU EXCLUSIV

Reporter Ziaristi Online: Domnule Profesor, Instanta a hotarat: Andrei Muraru, istoricul “Militiilor spirituale” si adjunctul informatorului Marius Oprea, ajuns sef al IICCMER, a mintit in ceea ce va priveste. Dar nu numai ca a mintit ordinar invocand asa-zisul Dvs “dosar de cadre” si o functie PCR pe care nu ati avut-o niciodata, dar dupa ce a facut-o in scris, in “Observatorul cultural”, a continuat dezinformarea si manipularea opiniei publice la postul national de televiziune, TVR, cu concursul fostei conduceri a stirilor, recte douas’dieista (adica “22”-ista) Rodica Culcer, care, din cate imi aduc aminte, nici nu v-a oferit firescul Drept la replica. Credeti ca asa au invatat-o sefii ei de pe vremea cand au introdus-o pe post de secretara la Ambasada SUA in timpul odiosului regim securist-comunist “ilegitim si ilegal”?

Prof. Univ. Dr. Corneliu Turianu, secretar al Colegiului CNSAS: Nu stiu! Trebuie s-o intrebati pe dumneaei. Dar de unde stiti ca Marius Oprea a fost informator?

Rep: Pai v-am citit “Opinia separata” in cazul lui, in urma cercetarilor intreprinse de CNSAS, dar incheiate lamentabil, din cate am vazut, la “masa verde”, pe “ochi frumosi”, care mai albastri, care mai rosii…

C.T.: A, deci i-au pus si Decizia si Opinia separata pe site-ul nostru?! Ma bucur sa aud aceasta, pentru ca este o prevedere a Legii. Sunt multe asemenea cazuri, care suporta interpretari, dar Dvs stiti mai bine…

Rep: Sa ne intoarcem la cazul nostru. A fost un proces lung?

C.T.: In primul rand a fost un proces care nu trebuia sa aiba loc. Dvs, care faceti parte din acea categorie a ziaristilor care chiar urmareste un caz pana la capat, stiti evolutia cazului. Tanarul “militian spiritual” a gresit si, crestineste, este de iertat, dovada ca am si facut-o, chiar in Instanta, unde mi-am retras pretentiile financiare prin care doream sa-i dau o lectie mai usturatoare si am pretins paratului o despagubire morala simbolica. Care este mesajul: nu are el, cu tot cu slujba lui, si nici redactia care l-a publicat si nici familia Musat – despre care stiu destule in calitatea pe care o am -, bani cat sa acopere prejudiciul moral. O face insa instanta, prin condamnarea data. De neinteles nu mi se pare insa atitudinea tanarului “militian” stradal, ajuns acum “politist” cu uniforma guvernamentala; el se zbatea, saracul, in minciuna pana la gat, incercand sa ma elimine pentru a-l introduce pe fratele sau geaman si la fel de “militian” pe scaunul meu de la CNSAS, urmand ca apoi, conform programei si “planului cincinal” al “Militiei spirituale”, sa distruga CNSAS-ul din interior pentru a trece institutia noastra in subordinea IICCMER. Imaginati-va! Ce le trece unora prin cap! De neinteles este insa cum o revista ca “Observatorul cultural” publica toate minciunile pamantului. Adica cum, vine un neica-nimeni de pe strada, face acuze mizerabile la adresa unei persoane cu o istorie recunoscuta in aceasta tara, si tu le publici, fara sa verifici si fara ca sa publici apoi un articol de indreptare, cand constati ca totul este o “facatura”, cum se zice acum! Rusinos!

Rep: Dar ati solicitat un Drept la replica?

C.T.: Domnule Roncea, este o chestiune de onoare! Cand gresesti, cand calci pe cineva pe bombeu, spui scuza-ma, iarta-ma! Daramite cand ii terfelesti viata cuiva! Cum sa ma acuze pe mine ca am fost secretar PCR al Tribunalului Bucuresti fara absolut nici o dovada, insa fluturand mapa mea profesionala la TVR si invocand propriul articol din “Observatorul cultural”? Milioane de romani au asistat la o inscenare! Este datoria lor sa-si ceara iertare si sa prezinte aceste scuze, inclusiv la TVR!

Rep: Dar, totusi, cine era secretar PCR al Tribunalului?

C.T.: Domnule Roncea, ce “militieni” si “ziaristi” sunt acesti domni, ca tanarul Dan-Andrei Muraru si ai lui – sau tovarasi, pardon! – si doamne, ca reporterita Carmen Musat, daca nici macar atata lucru nu pot sa afle, singuri?!  Secretar PCR era o doamna respectabila, Lucica, sotia unui domn devenit dupa 1989 prim-adjunct in cadrul unei institutii cu acronim de trei litere. Daca-l deranjau pe domnul acesta, jar mancau!

Rep: Si, totusi, daca ei au stiut de la bun inceput ca mint, ce fluturau la televizor?

C.T.: E, aceasta e o intrebare foarte buna. Pentru ca, la Tribunal, am cerut si eu ca paratul sa prezinte “dovezile”: mapa mea profesionala pe care o agita nevricos la stirile TVR si la care – luati aminte – eu n-am avut acces niciodata. Si au adus-o. Avocatii au adus-o. Este la Dosar. Evident, nu apare mentiunea invocata de tanarul “militian” IICCMER pentru ca, normal, ea nu exista. Intrebarea este alta: de unde au ei mapa mea profesionala, care constituie secret de serviciu in cadrul Ministerului Justitiei?

Rep: De la Monica Macovei, poate. Zic si eu… Ea, ca fosta procuroare si colaboratoare a Militiei comuniste, poate s-a simtit datoare sa ofere dosare noii “Militii”, “spirituale”, ca un transfer firesc de generatie si misiune… Dincolo de gluma serioasa, Dvs ce credeti?

C.T.: Eu nu pot sa ma pronunt. E datoria organelor abilitate sa o faca. In primul rand a Ministerului Justitiei. Ia sa vada Doamna Ministru Pivniceru, mai exista aceasta mapa la Arhiva? Daca nu, e caz penal!

Rep: Dar, totusi, eu am aflat despre acest caz pe cand il cautati pe tanarul cadru IICCMER impreuna cu detectivii prin Bucuresti si pe la Palatul Victoria, in ideea ca daca tot il numise Ponta trebuia sa stie cineva si ce adresa are. Spuneati ca nu se prezinta la tribunal. De ce nu o facea?

C.T.: De frica! De rusine, poate, daca o avea asemenea sentiment. In tot cazul, pana la urma si-a trimis un fel de – cum sa-i zic? – “bodyguard” juridic. Pe notoriul procuror al lui Ceausescu, unul dintre autorii sinistrei farse judiciare care va ramane ca atare in Istoria Romaniei: generalul Voinea, daca ati auzit de el…

Rep: Ei, cum sa nu? Preferatul dlui Tismaneanu! Supranumit “Groparul” dosarelor Revolutiei si Mineriadelor, pensionarul de lux “retras” cu 185 de milioane de lei pe luna si angajat de servitorul tuturor regimurilor, fostul presedinte al Consiliului Stiintific, la IICCMER, in pofida legii. Mai e pe-acolo?

C.T.: Nu numai ca este angajat ca jurist, din cate am inteles, la IICCMER, dar Dan Voinea a mai si fost trimis sa-l reprezinte pe Andrei Muraru, pe post de avocat, in interesul sau personal. Eu am venit si m-am reprezentat singur. Cum ar fi fost sa trimit juristii CNSAS? De-asta sunt ei angajati? Evident ca nu.

Rep: Si care a fost prestatia lui?

C.T.: Lamentabila! Mai bine nu-l trimitea. Radea si Instanta de el. Am mai spus-o: are un real talent clovniciesc dar e bine sa-l tina pentru el. Domnule Roncea, eu am fost si judecator al Procesului Ceausescu, cel rejudecat de societatea civila – stiti foarte bine, impreuna cu colegii Dvs de la ZIUA – dar si judecator in functie in timpul mineriadei din 13-15 iunie. Toti fugeau de cazul acesta. Erau retinuti cu sutele, stiti, ca ati fost si Dvs printre ei. Cum ajungeau la mine, cum ii achitam. Dar ce vreau sa spun: cunosc cazurile la perfectie. Este inadmisibil ca dupa 23 si, respectiv, 22 de ani, sa fie tot “inghetate”. Si cine este unul dintre principalii “gropari” cum spuneti Dvs? Chiar acest general in rezerva. In schimb, la televizor, cu domnul acela care face pe fachirul, Mariuta, Marinica…

Rep: Maries!

C.T.: Maries, asa; la televizor te pretinzi marele investigator al “misterelor revolutiei” si mineriadelor. Si unde sunt rezultatele? Domnul acesta a fost platit – si este in continuare si inteleg ca foarte bine – din banii contribuabililor. Cetatenii Romaniei nu au tot dreptul sa se intrebe ce a facut acest domn cat a fost “stapanul dosarelor”? Bun, si presedintele Romaniei, dl Traian Basescu, il pune pe liber. Pe buna dreptate. Dupa 20 de ani de rezultate “spectaculoase” in “campul muncii”, ce sa faca? Este, asadar, revocat! Pentru nereguli grave, evidentiate de Procurorul General al Romaniei. Nu te joci! Si ce face domnul Tismaneanu? Il angajeaza la IICCMER, ca “expert”. Expert in ce? In nereguli? Expert de “gropar”? Iar succesorul il pastreaza in functie. Deci a fost bun pe vremea lui Ceausescu, apoi pe vremea lui Iliescu si Constantinescu, o perioada sub Basescu si, acum, din nou, pe timpurile lui Ponta! Cum se zice, un om bun la toate… regimurile?

Rep: Domnule Profesor, eu sunt siderat, aproape am ramas perplex: inteleg ca Voinea este la mijloc, intre Oprea si Tismaneanu, vorba lui Gelu Voican?

C.T.: Nu stiu, dar este jenant tot ce se intampla. Si nu atat pentru Institutul cu pricina, care pretinde ca “investigheaza” comunismul. Cat pentru statul roman! Luati in considerare: acest om, tanarul “militian” Muraru, condamnat pentru ca a manipulat opinia publica inventand documente ale PCR – inexistente! – acum manageriaza un Institut creat pentru investigarea comunismului. Intelegeti? Un personaj fraudulos, care a preschimbat trecutul real, gestioneaza chipurile istoria comunismului in prezent si “viitorul luminos al patriei”…

Rep: Asadar, care a fost decizia Instantei?

C.T.: Citez: “Admite in parte actiunea. Obliga paratul Dan-Andrei Muraru la plata către reclamant a sumei de un euro despagubiri morale, precum si la publicarea prezentei hotarari, integral, în doua editii consecutive a doua cotidiene nationale de larga circulatie.” Nu am cerut cheltuieli de judecata, din mila.

Rep: Dle Profesor, dati-mi voie sa va spun ca Hotararea este gresita!

C.T.: Cum asa?

Rep: Pai, pe site-ul grupari anarhiste “Militia spirituala”, de unde inteleg ca isi trage seva reclamantul Dvs condamnat pentru calomnie, troneaza si acum cererea lor de demitere a Dvs, pentru faptul mincinos ca ati fost secretar de partid. Trebuia sa il obligati sa corecteze toate aceste dezinformari declansate sau montate prin afirmatiile lui.

C.T.: In momentul in care Hotararea Instantei va fi publicata integral, si apoi adusa la cunostinta opiniei publice, toti cei care mentin aceasta calomnie in spatiul public vor fi pasibili la randul lor de pedeapsa. Si, pe viitor, cu cei care vor dovedi rea credinta, va sigur ca nu voi mai fi bland deloc.

Rep: Si, totusi, nu trebuie data o stire corecta si la TVR?

C.T.: Aceasta trebuie sa fie decizia Televiziunii publice. In mod normal, deontologic, este de datoria Redactiei Stiri a TVR sa prezinte situatia in lumina adevarului.

Rep: Domnule Profesor, va multumesc si va doresc sa nu mai fiti obligat sa va pierdeti vremea pe viitor cu astfel de denigrari parsive. Totodata  va promit ca o sa va urmaresc in continuare si activitatea publicistica, pe blogul Dvs. Va fac reclama: corneliuturianu.blogspot.com. Apropo: sunteti singurul membru al Colegiului CNSAS cu blog?

C.T.: Eh, mai e tanarul iesean Adrian Cioflanga, fost coleg de conferinte cu “militianul” nostru, care aparea si el pe o lista ca vrea desfiintarea CNSAS-ului, in care tocmai fusese numit. L-am iertat, ce sa facem?… El scrie regulat, de pe unde merge frecvent. Apoi, domnul Florian Bichir, colegul Dvs de presa, acum colegul nostru, cred ca are usile multor bloguri deschise: publica si la revista Historia, este foarte activ.

Rep: Daca imi permiteti, profit de acest interviu, cu care imi propusesem, dupa ce am vazut Hotararea Instantei, sa inchid cazul Muraru, ca sa va intreb si cum mai este atmosfera in noul Colegiu al CNSAS?

C.T.: Cordiala, cordiala. Acum a fost intregit si de dl Dinu Zamfirescu, distinsul reprezentant al exilului anticomunist, fost detinut politic, pe care cred ca il stiti…

Rep: Desigur, il respect foarte mult. A scris si dansul o carte despre Miscarea Legionara in exil, aparuta la INMER. Este una dintre temele mele de cercetare, sub supervizarea profesorului Gheorghe Buzatu. O alta priveste intelectualii sub regimul comunist. Mai am o carte a dlui Zamfirescu, cu dedicatie, din biblioteca regretatului profesor Florin Constantiniu: “Si noi am condamnat comunismul”. In fine, cum spuneati, o echipa noua la CNSAS, din care nu lipsesc tinerii. Un subiect la ordinea zilei ar fi urmatorul: este vreunul dintre ei fost sau prezent informator sau agent acoperit al vreunui serviciu secret roman sau strain?

C.T.: (rade) Dle Roncea, chiar asa, ma credeti de la CIA?! Eu lucrez in CNSAS, nu in CSAT! Insa pot sa va spun ca o discutie a fost, acum, daca avem si cativa membri mai noi, sa luam decizia comuna si sa ne punem, cum se zice, dosarele pe masa, fiecare, ca sa nu mai existe discutii.

Rep: Si le veti prezenta si opiniei publice?

C.T.: Desigur! Asa ar fi normal. Doar suntem institutie publica!

Rep: Va felicit anticipat si mai am o singura remarca, de fapt doua, legate tot de interesul public. In primul rand, la sectiunea Adeverinte CNSAS de pe site-ul Dvs, cetateanul interesat nu poate accesa decat Adeverinte din 2008 incoace, desi CNSAS functioneaza din 2000, daca nu ma insel. Ca atare, 8 ani, foarte importanti, din activitatea CNSAS, sunt inexistenti. Daca nu aveti personal suficient, voluntari din cadrul Asociatia Civic Media, din care fac parte, se ofera sa vina sa scaneze la Dvs toate Adeverintele din trecut, cu tot cu Opiniile separate. Va facem asadar, o propunere publica, in interesul cetateanului.

C.T.: E o propunere interesanta. Trebuie insa sa o formulati si in scris, in atentia Presedintelui si a tuturor membrilor Colegiului. Insa dati-mi voie sa ma interesez intai, pentru ca stiu ca se lucreaza asiduu la portalul de internet si este posibil ca acest aspect sa fie deja in lucru. Insa, aveti dreptate, e obligatoriu sa existe toate Adeverintele pe site. Nu putem sa facem discriminare, Doamne, fereste!

Rep: In al doilea si ultimul rand, dupa cum v-am spus, am observat aparitia pe site-ul CNSAS a acestor “Opinii separate”, ceea ce este categoric un act binevenit. Dar nu ar fi normal sa apara si stenogramele sedintelor CNSAS? La urma-urmei sunteti institutie publica. Daca sunt amanunte legate de datele personale ale cuiva acestea ar putea fi anonimizate, conform Legii. Insa cred ca este important sa aflam si noi – ziaristii, opinia publica, contribuabilii – cum se iau deciziile in Colegiul CNSAS. Sunt deja cazuri notorii, care puteau inclina in directii diferite. De exemplu, cazul “Felix”. Sau cazul Marius Oprea. Si altele!

C.T.: Si aceasta este o propunere interesanta, care merita analizata.

Rep: Domnule secretar al Colegiului CNSAS, va multumesc.

A consemnat: Victor Roncea / Ziaristi Online

Info despre caz:














- See more at: http://www.ziaristionline.ro/2013/02/26/presedintele-iiccmer-andrei-muraru-condamnat-de-instanta-pentru-minciuna-cu-scop-de-dezinformare-si-manipularea-opinie-publice-in-cazul-secretarului-colegiului-cnsas-corneliu-turianu/#sthash.X40rDtIy.dpuf