REGIMUL COMUNIST



  • Ce este „poliţia politică”?„Zilele trecute, în sfârşit, opinia publică din România a luat act cu satisfacţie de aprobarea raportului întocmit de Comisia de mediere pentru soluţionarea textelor adoptate în redactări diferite de către cele două Camere ale Parlamentului la proiectul de Lege privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică. Toată lumea a răsuflat uşurată – mai puţin membrii fostei poliţii politice bineînţeles – că după atâta aşteptare, amânări şi tergiversări, această lege atât de importantă pentru recăpătarea demnităţii noastre naţionale va fi trimisă, spre promulgare, preşedintelui României. Numai că, surpriză de proporţii… citeşte mai mult
  • De ce a murit Ceauşescu pe limba lui (partea I) - Rejudecarea procesului soţilor Ceauşescu nu trebuie în nici un caz privită ca un proces propriu-zis, în cadrul şi condiţiile fixate de legea penală, ci ca un act cu valoare pur morală prin care se urmăreşte restabilirea ideilor de legalitate şi justiţie, grav afectate de mascarada judiciară de la Târgovişte. Nu ne propunem – şi subliniez acest lucru din capul locului – absolvirea de răspundere a cuplului dictatorial vinovat de încălcarea sistematică a drepturilor omului, de atmosfera de teroare propagată prin toate pârghiile statului comunist, de degradarea calităţii vieţii, de distrugerea patrimoniului spiritual al ţării şi, nu în cele din urmă, de reprimarea sângeroasă a oricărei mişcări de împotrivire, culminând cu masacrul ordonat la Timişoara şi Bucureşti în perioada 17-22 decembrie 1989. Pentru toate acestea meritau să fie judecaţi şi condamnaţiciteşte mai mult
  • De ce a murit Ceauşescu pe limba lui (partea a II-a) - În calitate de om al legii, am fost invitat să prezidez dezbaterile Curţii Morale a Revoluţiei, care îşi propune rejudecarea procesului soţilor Ceauşescu. Incontestabil că acest proces a reprezentat pentru viaţa juridică din ţara noastră un eveniment cu totul ieşit din comun. Motiv pentru care o bună parte a opiniei publice, naţionale şi internaţionale, acuză justiţia română că a organizat pe 25 decembrie 1989, nu un proces, ci o mascaradă judiciară. Se susţine în acest sens că, printr-o inversare a succesiunii fireşti din activitatea judiciară, hotărârea de condamnare a fost în realitate, anterioară dezbaterilor care nu au constituit decât o simplă formalitate lipsită de conţinut, menită să dea aparenţă juridică unui act discreţionar. Pe de altă parte, există personalităţi politice proeminente, reputaţi analişti politici, jurnalişti şi, nu în ultimul rând, jurişti care susţin teza că cele petrecute la Târgovişte şi execuţia soţilor Ceauşescu se înscriu într-un proces revoluţionar, fiind motivate prin logica momentului istoricciteşte mai mult
  • DE CE A MURIT CEAUŞESCU PE LIMBA LUI (partea a III-a) - Noi, Curtea Morală a Revoluţiei, compusă din 15 juraţi desemnaţi de 54 de organizaţii revoluţionare, prezidată de doctor în drept Corneliu Turianu, constatăm următoarele: … citeşte mai mult 
  • De ce a murit Ceauşescu pe limba lui (partea a IV-a) – Realităţi paralele din decembrie 1989 - „Cel ales să prezideze acest proces, Corneliu Turianu, oferă, la rândul său, amănunte de ultimă oră despre această judecată insolită. - În ce calitate veţi participa dumneavoastră în acest proces? - Mie mi s-a cerut să prezidez această instanţă morală din punct de vedere tehnic. Va fi de fapt o Curte cu Juri, judecătorul este în afara Curţii. În funcţie de verdictul care se pronunţă, el îl va transpune în limbaj juridic. Eu nu am nici măcar un vot consultativ în deliberare. Deliberarea va aparţine Curţii Morale a Revoluţieiciteşte mai mult 
  • De ce a murit Ceauşescu pe limba lui (partea a V-a) - „Procesul procesului” s-a încheiat. De atunci a intrat în amintirea românilor ca o încercare inedită. Timpul va hotărî importanţa acestui proces. Dacă istoria îi va acorda vreo importanţă. Şi tot timpul va face să aflăm dacă demersul Curţii Morale a Revoluţiei va rămâne singular sau dacă el va fi urmat de un alt proces, eventual unul al comunismuluiciteşte mai mult 
  • Regia unei mascarade judiciare - Cu excepţia celor implicaţi în organizarea procesului de la Târgovişte, nimeni nu se îndoieşte, cred, că el a fost o caricatură judiciară. Un tipic proces stalinist, cu sentinţa fixată dinainte. Mărturiile despre procesul Ceauşeştilor, chiar dacă neverificate, sunt cutremurătoare. Dintre declaraţiile-bombă ale procurorului Dan Voinea, două vin să întărească ipotezele care au început să bântuie printre români, în ciuda negării vehemente a lor de către potenţialii regimului Iliescu: Ceauşeştii fuseseră condamnaţi la moarte înainte de procesciteşte mai mult 
  •  Regizorul mascaradei judiciare de la Târgovişte - În timpul evenimentelor din decembrie 1989 Gelu Voican nu a vorbit prea mult. Mai mult făcea. Tot ce era nevoie. Retras liniştit la Tunis, se pare că s-a ocupat exclusiv cu învăţarea limbajului diplomatic. Progresele sunt uluitoare, şi nu au cum să nu te frapeze: „sublimă impostură involuntară”, „destinul, regizor neavizat şi implacabil”, „umilinţa decreptitudinii”.  Mai pe româneşte, vinovat pentru toate este regizorulciteşte mai mult  
  • Despre Legea lustratiei - Eu nu cred că la ora actuală mai există interesul de a bara accesul foştilor demnitari comunişti la funcţiile publice, câtă vreme în primele două legislaturi (1990‑1992 şi 1992‑1996) Parlamentul a fost format prin excelenţă din aceste structuri. Am observat că această idee nu este agreată probabil din considerente biologice – îmbătrânirea atinge inexorabil pe oricine, deci şi pe vechea gardă comunistă. Este posibil de asemenea să nu se fi dorit atingerea altui subiect fierbinte şi crearea de animozităţi în partidele social‑democrate. Sau poate nu s‑a dorit influenţarea cursei prezidenţiale… citeşte mai mult 
  • Precizări necesareInterviul acordat – atenţie! – în anul 1999, reprodus sub titlul „Despre Legea lustraţiei”, nu şi-a propus să vă reamintească cine este autorul respectivei iniţiative legislative (a cărei paternitate a fost revendicată ulterior de politicianul, cu nume de cod, „Dana”) ori că recent a fost respinsă o „nouă” iniţiativă similară şi nici că în prezent nu există interes pentru interzicerea accesului foştilor demnitari comunişti la funcţiile publice. Ceea ce am dorit să subliniez este că – ignorând „experienţa alegerilor anterioare, constatările mass-media şi sentimentul de revoltă faţă de faptul că în Parlament se strecoară fel de fel de personaje sub umbrela listelor de partid şi care nu ar avea ce căuta acolo, dat fiind statutul lor moral cel puţin discutabil” – Legea nr.35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului (modificată şi completată prin actele normative emise până la 30 mai 2012) nu statuează interdicţia accesului la o funcţie publică a persoanelor cu „antecedente penale” (este vorba, desigur, de cei condamnaţi definitiv pentru „infracţiuni de drept comun”, şi nu condamnări politice ori condamnări politice mascate de presupuse delicte de drept comun), precum şi a celor care au avut calitatea de lucrători ai Securităţii ori colaborator al acesteia (care au instrumentat ori au denunţat activităţile sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist „şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”)... citeşte mai mult
  • Sub semnul ambiguităţii



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu