duminică, 18 septembrie 2016

Prevederi constituţionale privind libertatea de exprimare

         Articolul 30 din Constituţie consacră una dintre cele mai importante cuceriri democratice, libertatea de exprimare, care face parte dintre drepturile fundamentale înscrise în legea fundamentală.
         După ce, în primele alineate ale textului sunt enunţate atributele esenţiale ale libertăţii de exprimare, în ultimele trei alineate, legiuitorul constituant impune anumite limite exerciţiului – ce ar putea deveni abuziv şi nociv – al acestei libertăţi.
         În alineatul 6 – care se află într-o manifestă corelaţie cu calomnia prin presă – se prevede că libertatea de exprimare „nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine”.
         În literatura juridică s-a exprimat opinia potrivit căreia lezarea dreptului la propria imagine, la care se referă textul constituţional, se poate înfăptui prin captarea, conservarea şi difuzarea imaginii unei persoane şi prin montajul realizat din reunirea unor persoane independente, făcută cu scopul de a obţine un anume ansamblu. Este vorba de imaginea fizică, inclusă în fotografii, filme imprimate, emisiuni de televiziune etc.
         La fundamentul acestui punct de vedere stă, desigur, înţelesul literal al termenului de „imagine”. În acest înţeles literal, imaginea este o reproducere a înfăţişării fizice, reproducerea care poate face obiectul unei fotografii, a unei emisiuni televizate, a unei picturi, desen etc.
         Într-un punct de vedere opus celui de mai sus s-ar putea susţine că noţiunea de proprie imagine are o sferă mai largă, ea fiind folosită pentru a exprima rezultanta însuşirilor unei persoane, a concepţiilor afişate, a calităţii activităţii profesionale, a comportamentului său, a coeficientului de cinste şi lealitate manifestate în raporturile sale cu ceilalţi membri ai societăţii. Toate acestea creează o imagine nu grafică ci conceptuală, reprezentând modul în care este receptată şi evaluată persoana respectivă în societatea în care trăieşte.
         Aceasta ar fi propria imagine care intră sub protecţia avută în vedere de textul constituţional. Acest text s-ar putea susţine – enumeră, ca obiective ale protecţiei legale, demnitatea, onoarea, viaţa particulară şi dreptul la propria imagine. Este de observat că primele trei atribute menţionate în text – demnitatea, onoarea, viaţa particulară – se conjugă cu modul de comportare al persoanei. Ar putea fi de presupus că legiuitorul constituţional a avut în vedere în cel de-al patrulea termen folosit – propria imagine – o noţiune cu rezonanţă omogenă, deci legată tot de comportarea persoanei şi nu de un obiect material cum este o fotografie, imprimat, desen etc. Propria imagine –rezultat al unui complex de comportări – ar completa în înţeles omogen, celelalte noţiuni prevăzute în text, determinând totalitatea acelor atribute ale persoanei care reprezintă, în acelaşi timp, valori supuse protecţiei legale.
         Desigur că, în noţiunea largă de proprie imagine, în acest din urmă înţeles, ar intra şi reproducerile grafice de orice fel ale persoanei – fotografii, filme etc. – care ar putea, trucate fiind, să deformeze imaginea reală a persoanei. Aceste imagini ale persoanei fizice s-ar integra şi ele în noţiunea constituţională de proprie imagine, dar ar constitui doar un fragment limitat al acesteia, o simplă componentă, supusă şi ea protecţiei legale ca şi întreaga imagine personală reală, care constituie obiectul dreptului ocrotit de legea fundamentală. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu