sâmbătă, 10 septembrie 2016

Criterii de delimitare a daunelor (Partea a II-a. Constatarea existenţei daunei)


Împărţirea valorilor în valori materiale şi valori morale are drept corespunzător, în caz de prejudiciere a acestor valori, împărţirea daunelor în daune materiale şi daune morale. În valorile materiale se înscriu bunurile imobile sau mobile, banii, creanţele, trupul uman cu toate organele sale, viaţa şi sănătatea, iar în bunurile morale se integrează demnitatea, cinstea, adevărul, dreptatea, bunătatea, caritatea, corectitudinea şi chiar dragostea.
În mod corespunzător, lezarea valorilor materiale va produce daune materiale, iar lezarea valorilor morale va da naştere unor daune morale. Şi unele şi altele trebuie reparate. Iar repararea civilă se face, în genere, prin acordarea de despăgubiri băneşti.
Când este vorba însă de fixarea acestor despăgubiri se ridică problema echivalenţei dintre aceste despăgubiri şi daunele pe care le sunt destinate să le repare, echivalenţă pentru realizarea căreia este necesară evaluarea daunelor.
Înainte de a aborda problema evaluării daunelor este necesar să menţionăm că uneori o aceeaşi faptă poate produce consecinţe dăunătoare atât în ordinea valorilor materiale, cât şi a celor morale. Cumulul acesta al daunelor materiale cu daunele morale produse de o aceeaşi activitate ilicită trebuie să atragă acordarea de despăgubiri pentru ambele categorii de daune produse, căci despăgubirea trebuie să reprezinte o reparare integrală a întregului prejudiciu produs. Astfel, persoanei căreia, ca urmare a faptei nesăbuite a unui conducător de vehicul, a trebuit să i se amputeze un braţ va trebui să i se acorde despăgubiri băneşti pentru:
- daune materiale constând în cheltuielile îngrijirilor medicale, diminuarea veniturilor ca urmare a scăderii capacităţii de muncă, cheltuieli cu modificările vestimentare pe care le implică noua structură a organismului şi orice cheltuieli de aceeaşi natură care pot decurge din obligarea victimei de a-şi îndrepta paşii pe un nou destin;
- daune materiale rezultate din modificarea structurii fizice a victimei, din pierderea unui organ esenţial pentru coordonarea funcţiilor sale corporale, din suferinţele fizice – dureri, eforturi, adaptări dificile – care i s-au produs şi se vor manifesta în continuare în desfăşurarea vieţii acesteia;
- daune morale rezultând din suferinţele psihice, determinate de situaţia de handicapat pe toată viaţa; această inferioritate fiziologică determină conştiinţa unei incapacităţi în raport cu persoanele normale, incapacitate percepută de cel în cauză ca o inferioritate înjositoare şi, implicit, un izvor de permanente suferinţe sufleteşti.
Constatarea existenţei acestor daune este prima sarcină a instanţelor sesizate cu cererea de despăgubiri: odată constatată existenţa daunelor, intervine a doua sarcină a acestor instanţe, şi anume evaluarea lor, pentru a se putea fixa cuantumul despăgubirilor băneşti.
Conexiunea unor daune cu aspecte diferite – materiale sau morale – este frecventă în domeniul urmărilor pe care le produc faptele infracţionale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu