Iată că a fost nevoie de o nouă intervenţie
energică externă pentru ca să ne aducă aminte de reforma din agricultură, care
este atât de sublimă încât nu mai prezintă interes, din păcate, nici măcar ca
temă de dezbatere în talk‑show‑uri. Nu mai este de mirare deci că suntem
codaşii de necontestat ai derulării fondurilor primite de la Uniunea Europeană
pentru sprijinirea agriculturii. Iar pentru a înţelege mai bine cât de mult se
abate Guvernul de la implementarea reformei în domeniu, să vedem ceea ce s‑a
făcut concret în acest sens.
Astfel, la sfârşitul anului 2003, ţăranii care nu
ştiu cum să‑şi mai ducă traiul de la o zi la alta, au aflat că Guvernul s‑a
gândit şi la ei şi a simplificat cât se poate de mult posibilitatea de a primi
aceste fonduri europene. Probabil că nea Ion din Văscăuţii de Deal şi‑a frecat
mulţumit mâinile bătătorite de atâta muncă şi şi‑a zis că, în sfârşit, va primi
şi el ceva bani să iasă din iarnă. Numai că, pentru aceasta, este necesar să
întocmească un banal proiect de derulare a investiţiilor ulterioare pe care să‑l
susţină la un aşa‑numit Centru Regional. Vestea şi mai bună este că va putea
depune acest proiect şi sub forma unei dischete pentru computer. Ei, ăsta da
sprijin pentru ţărănimea română! Să vezi acum accelerare a reformei: îl şi
vedem pe ţăranul nostru luând grabnic „Săgeata Albastră” spre Centrul Regional,
timp în care îşi creionează pe „lap‑top”‑ul personal planul de afaceri. Să fim
serioşi: asta poate doar, cel mult, dacă respectivul agricultor este din „mica
Elveţie” a României. Adică legendara comună Cornu, localitatea cu cea mai mare
densitate de computere pe cap de „ţăran”. Dar aşa...
Şi iată că la fel cum au sfârşit anul trecut,
adică „în forţă”, autorităţile de la Bucureşti aşa au început şi noul an. După
ce i‑a reformat pe ţăranii din ţară, fani declaraţi ai performantei tehnologii
informaţionale, responsabilii guvernamentali au trecut şi la „liniştirea apelor
în afară”. Probabil ca să închidă gura „cârcotaşilor” din UE că nu accelerează
cât se poate pedala reformei, Ministerul Agriculturii „a comis‑o” cu o nouă
hotărâre istorică. Din ciclul deschis cu numărarea delfinilor din Marea Neagră
şi subvenţionarea gogoşilor de mătase. De această dată s‑a comunicat public că
pentru tăierea urechii unui animal tariful minim practicat de un veterinar va
fi de 60.000 de lei. Pentru operarea tumorii unei pisici, preţul de pornire va
fi de 80.000 de lei. În fine, toată ţara a luat act că în timp ce preţul pentru
asistenţa la fătare a unei vaci este de 75.000 de lei, în cazul unei iepe este
de 100.000 de lei. Adică, tot atât cât pentru tăierea cozii unui animal mare.
Acum, nu spune nimeni că acest mercurial nu îşi are rostul lui. Totuşi, chiar
acestea să fie măsurile prin care se încearcă scoaterea agriculturii româneşti
din dezastrul în care se află? Căci, în fond, ce este mai important? Căutarea
de soluţii pentru irigaţii şi diminuarea efectelor secetei care ne afectează tot
mai grav? Sau cât costă pedichiura făcută unui hamster de campanie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu