sâmbătă, 2 aprilie 2016

Prescripţia răspunderii penale

 
 Între cauzele care înlătură răspunderea penală, legea a înscris, în art.153 Cod penal şi prescripţia. Pe planul dreptului procesual penal, prescripţia răspunderii penale reprezintă o cauză care fie împiedică punerea în mişcarea acţiunii penale, fie, dacă a intervenit ulterior acestui moment, împiedică exercitarea acţiunii penale. Aceste efecte ale prescripţiei se produc pentru orice infracţiune, cu excepţia infracţiunilor contera păcii şi omenirii, indiferent de data la care au fost comise.
 Termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică sunt prevăzute în art.154 alin.1 lit.a-e Cod penal şi ele variază între 3 şi 15 ani, în funcţie de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea cu privire la care este înlăturată răspunderea penală. Termenele de prescripţie se socotesc de la data săvârşirii infracţiunii. În alin.2 al aceluiaşi text de lege se precizează că: "în cazul infracţiunilor continue, termenul curge de la data încetării acţiunii sau inacţiunii, în cazul infracţiunilor continuate, de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni, iar în cazul infracţiunilor de obicei de la data savârşirii ultimului act". Tot astfel, alin.3 al aceluiaşi articol prevede că "În cazul infracţiunilor progresive, termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă de la data săvârşirii acţiunii sau inacţiunii şi se calculează în raport cu pedeapsa corespunzătoare rezultatului definitiv produs".
 Potrivit art.155 alin.1 Cod penal, cursul termenului prescripţiei se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în desfăşurarea procesului penal. Cu privire la înţelesul expresiei din acest text referitoare la actele care, potrivit legii, se comunică învinuitului sau inculpatului, în practica judiciară şi în literatura de specialitate s-a arătat că sunt asemenea acte şi cele efectuate faţă de învinuit sau inculpat (de exemplu, ascultarea sau confruntarea lui), precum şi cele efectuate în prezenţa acestuia (de exemplu, o percheziţie sau o cercetare la faţa locului). În alin.2 al aceluiasi text de lege se precizează că „După fiecare întrerupere (a cursului prescripţiei - n.n.) începe să curgă un nou termen de prescripţie”.
 Spre liniştirea panicaţilor de „iminenta intervenire a prescripţiei speciale” şi, ca urmare, înlăturărea răspunderii, în cazul marilor dosare de corupţie aflate în curs de judecată, reamintesc aici că dispoziţiile art.155 alin.4 Cod penal – potrivit cărora „Termenele prevăzute în art. 155, dacă au fost depăşite cu încă o jumătate, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni” – nu au ca efect înlăturarea răspunderii penale.
 În fine, presupunând că într-un proces penal aflat în curs de judecată ar fi intervenit întreruperi ce au depăşit cu încă o dată termenul de prescripţie prevăzut în art.155, potrivit art.157 Cod penal „(1) Cursul termenului prescripţiei răspunderii penale este suspendat pe timpul cât o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal. (2) Prescripţia îşi reia cursul din ziua în care a încetat cauza de suspendare”.
Aşadar, în cazul intervenirii prescripţiei, ca şi în cazul amnistiei, soluţia va fi de încetare a urmăririi penale (dacă a intervenit în faza de urmărire penală) şi, respectiv, de încetare a procesului penal (dacă a intervenit în faza de judecată). Ceea ce se stinge prin prescripţie este acţiunea penală, fapta continuând a fi incriminată de lege

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu