Insulta şi calomnia se întorc în Codul penal?
· Urmare a iniţiativei legislative de modificare a Codului
penal aparţinând ministrului justiţiei de la acea vreme, Monica Macovei – la
cererea expresă a Clubului Român de Presă – normele de incriminare a insultei
şi calomniei cuprinse în art.205 şi art.206 din Codul penal, precum şi
prevederile art.207 din acelaşi cod privind proba verităţii, au fost abrogate
prin dispoziţiile art.I pct.56 din Legea nr.278/2006.
Deşi calomnia şi insulta au
caracter penal şi în Franţa, şi în Italia, s-a argumentat că dezincriminarea
respectivelor infracţiuni contra demnităţii a fost, de altfel, o „recomandare a
Uniunii Europene care încearcă să uniformizeze legislaţia în toate statele
membre”. Este adevărat că multe state din Uniunea Europeană prevăd în
legislaţia proprie pedepse de la câteva luni la maximum doi ani pentru
delictele de presă, însă în aceste state pedepsele penale nu se mai
administrează de mulţi ani, graţie şi jurisprudenţei CEDO. În concluziile
Conferinţei regionale privind calomnia şi libertatea de exprimare, organizate
sub egida Consiliului Europei, în perioada 17-18 octombrie 2002, la care au
participat majoritatea statelor europene, s-au formulat următoarele
recomandări: „În cazul în care sunt
prevăzute sancţiuni penale pentru calomnie, trebuie să nu existe pedeapsa
închisorii, iar pedepsele pecuniare trebuie să fie proporţionale. De asemenea,
cuantumul despăgubirilor din procesele civile trebuie să fie proporţionale,
pentru a nu afecta libertatea de exprimare. Proba verităţii trebuie să fie
prevăzută. De asemenea, trebuie să constituie o apărare în situaţia în care
jurnalistul a acţionat în mod rezonabil şi cu bună credinţă”.
O simplă comparare a faptelor de
insultă şi calomnie din Codul penal român cu cele din legislaţiile din alte
state europene relevă faptul că la noi delictele de presă sunt cel mai sever
pedepsite, cu până la 3 ani de închisoare în cazul calomniei. De observat însă
că în proiectul noului Cod penal dispoziţiile art.205, 206 şi 207, care au fost
abrogate prin dispoziţiile art.I pct.56 din Legea nr.278/2006, nu mai prevedeau
pedeapsa închisorii şi aveau următorul cuprins:
Art.205 – Insulta „Atingerea adusă onoarei ori reputaţiei unei
persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin
expunerea la batjocură, se pedepseşte cu amendă. Aceeaşi pedeapsă se aplică şi
în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care,
chiar reale de ar fi, nu ar trebui relevate. Acţiunea penală se pune în mişcare
la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură
răspunderea penală”;
Art.206 – Calomnia „Afirmarea sau imputarea în public, prin
orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoană, care, dacă
ar fi adevărată, ar expune acea persoană la o sancţiune penală, administrativă
sau disciplinară ori dispreţului public, se pedepseşte cu amendă de la
2.500.000 lei la 130.000.000 lei. Acţiunea penală se pune în mişcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Împăcarea părţilor înlătură
răspunderea penală”;
Art.207 – Proba verităţii „Proba verităţii celor afirmate sau imputate
este admisibilă, dacă afirmarea sau imputarea a fost săvârşită pentru apărarea
unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a făcut proba verităţii nu
constituie infracţiunea de insultă sau calomnie”.
· Prin Decizia nr.62/2007, Curtea Constituţională a decis
că dispoziţiile art.I pct.56 din legea sus-menţionată referitoare la abrogarea
art.205, art.206 şi art.207 din Codul penal în vigoare sunt neconstituţionale.
După cum s-a reţinut în
considerentele acestei decizii, în cazul constatării neconstituţionalităţii
dispoziţiilor legale de abrogare, acestea îşi încetează efectele juridice în
condiţiile prevăzute de art.147 din Constituţie, iar prevederile legale care au
format obiectul abrogării continuă să producă efect.
În adevăr, potrivit textului
constituţional citat, deciziile Curţii Constituţionale sunt „general
obligatorii” (alin.4), iar legiuitorul (Parlamentul sau Guvernul, după caz) au
la dispoziţie 45 de zile de la publicarea deciziei pentru a pune de acord
prevederile găsite neconstituţionale – şi suspendate de drept pe durata acestui
termen – cu dispoziţiile Legii fundamentale (alin.1). În caz contrar, aspectele
neconstituţionale îşi încetează oricum efectele juridice.
În urma publicării acestei
decizii a Curţii Constituţionale, practica instanţelor a devenit neunitară.
Unele instanţe au considerat dispoziţiile art.205-207 din Codul penal ca fiind
în vigoare, motivând că suspendarea de drept a textului de lege derogator are
drept consecinţă reintrarea în vigoare a dispoziţiilor abrogate, în forma avută
anterior abrogării. În schimb, alte instanţe „au considerat că dispoziţiile
abrogate nu mai sunt în vigoare în absenţa reincriminării exprese a celor două
fapte de către legiuitor şi în faţa realităţii că, potrivit Constituţiei şi a
Legii nr.47/2002, republicată, Curtea Constituţională nu poate să-şi aroge sub
nici o formă rolul de legiuitor pozitiv, reactivarea insultei şi calomniei
printr-o decizie a instanţei de control constituţional venind în contradicţie
flagrantă cu principiile previzibilităţii legii şi legalităţii incriminării şi
pedepsei”[1].
· Din cauza jurisprudenţei divergente, procurorul general
al României a promovat un recurs în interesul legii asupra activităţii
dispoziţiilor art.205 şi 206 din Codul penal, care nu mai erau sancţionate cu
închisoarea ca o consecinţă a deciziei Curţii Constituţionale nr.62/2007.
Prin decizia nr.8/2010, Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a admis recursul în interesul
legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie şi a stabilit că: „Normele
de incriminare a insultei şi calomniei cuprinse în art.205 şi art.206 din Codul
penal, precum şi prevederile art.207 Cod penal privind proba verităţii,
abrogate prin dispoziţiile art.I pct.56 din Legea nr.278/2006, dispoziţii
declarate neconstituţionale prin Decizia nr.62/2007 a Curţii Constituţionale, nu sunt în vigoare. Obligatorie,
potrivit art.414 alin.3 din Codul de procedură penală”.
Ulterior, după ce ÎCCJ a admis
recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe
lângă ÎCCJ prin care cele două infracţiuni nu mai erau sancţionate cu
închisoarea, Curtea Constituţională a României a acceptat o excepţie de
neconstituţionalitate ridicată în cadrul unui proces la Judecătoria Iaşi privind
dispoziţiile art.4145 alin.4 din Codul de procedură penală, excepţie
prin intermediul căreia insulta şi calomnia pot fi din nou sancţionate cu
închisoarea.
În urma deliberărilor, Curtea
Constituţională, cu unanimitate de voturi, a admis excepţia de neconstituţionalitate
şi a constat că „dezlegarea dată
problemelor de drept judecate” prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, Secţiile Unite, nr.8 din 18 octombrie 2010, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr.416 din 14 iunie 2011, este
neconstituţională, contravenind Constituţiei şi Deciziei Curţii Constituţionale
nr. 62 din 18 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr.104 din 12 februarie 2007.
Decizia este definitivă şi
general obligatorie.
Argumentaţia reţinută în
motivarea soluţiei pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale va fi prezentată
în cuprinsul deciziei, care se comunică celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernului, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Consiliului Superior al Magistraturii şi
Judecătoriei Iaşi - secţia penală, şi se va publica în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
În momentul actual este greu de
comentat în ce măsură decizia instanţei constituţionale este ancorată în
realitatea sau nu, ori la ce anume elemente de neconstituţionalitate s-a
referit atunci când a cenzurat actul de voinţă al Parlamentului, care a abrogat
cele trei articole din Codul penal. Aceasta pentru că decizia nu a fost încă
motivată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu