(IN)DECIZIA Curţii Constituţionale a României

Vedeta legislativă de necontestat în cadrul dezbaterilor referitoare la valabilitatea  referendumului pentru demiterea Preşedintelui ales a fost, incontestabil, Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. Acest lucru era, de altfel, previzibil, ţinând cont că este vorba de rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei, care „veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă – iar nu „validează” sau „invalidează” – rezultatele acestuia” (art.146 lit.i din Constituţie).

USL însă a bătut un adevărat „cui al lui Pepelea” în sala de dezbateri a Curţii Constituţionale, sub forma unei „nevinovate” contestaţii, susţinând că „numărul cetăţenilor cu drept de vot este mai mic decât cel anunţat iniţial”. Cu alte cuvinte, pragul electoral avut în vedere la 29 iulie a.c. ar fi în realitate cu mult mai redus… exact atât cât este necesar pentru confirmarea valabilităţii referendumului. Prin urmare, Curtea se vede obligată să ţină seama de această obiecţie de ultimă oră şi, pe cale de consecinţă, amână pronunţarea la 12 septembrie a.c. cerând Guvernului să transmită până la 31 august a.c. „listele electorale permanente actualizate în baza cărora s-a desfăşurat referendumul din 29 iulie 2012”.

Este limpede că tot ce se vrea este a se stabili post-referendum un prag electoral care să justifice voinţa celor 8.235.369 cetăţeni „vii” şi, deci, valabilitatea referendumului.

Dar iată că ministrul Administraţiei şi Internelor a anunţat, marţi, 24 iulie 2012, că numărul total al cetăţenilor cu drept de vot este 18.292.514. Adică exact numărul persoanelor înscrise pe listele electorale permanente care au fost perfect valabile pentru alegerile locale care au avut loc cu numai două luni în urmă. Oficialii MAI, la cererea Curţii Constituţionale, au precizat din nou, miercuri, că numărul de persoane aflat pe listele electorale în 29 iulie este de 18.292.514. La rândul său, Institutul Naţional de Statistică informează CCR pe 1 august că „este incorect a se face comparaţii între doi indicatori – populaţia legală calculată de DEPABD şi populaţia stabilă calculată de INS – între care există diferenţe semnificative din punct de vedere al sferei de cuprindere şi care au rol diferit în evaluarea şi caracterizarea populaţiei unei ţări”.

Într-un cuvânt, în raport de cele ce preced, mă întreb la ce conduce „scrupulozitatea” Curţii Constituţionale: la prelungirea interimatului şi la un alt referendum?

Departe de mine gândul de a pune la îndoială justificarea dlui judecător Ion Predescu, în sensul că s-a vrut a se stabili „realitatea cetăţenilor (?) cu drept de vot la 29 iulie”. Dar mai raţională mi se pare poziţia dnei judecător Aspazia Cojocaru, potrivit căreia „după mine, trebuia anulat referendumul, pentru că totul s-a bazat pe date false!”

Eu sunt de acord că legea poate fi fentată, poate fi driblată, poate fi şi cotonogită câteodată, dar legea nu poate fi batjocorită. Cu asemenea interpretare a Legii referendumului se vrea a se ignora, nu spun batjocori, Legea Legilor care este Constituţia României.